Plutește o mică bilă albăstrie,
Mustind apă sinilie
Cu munți și cîmpii întinse
Și cu verzi păduri imense.

Sate in verdeață înecate,
Mari orașe cu turnuri crenelate
Pline de fervă și prietenie
De ură și de frenezie.

Dragostea e unică în felul ei,
Dată în dar de marii zei,
Se preschimbă în mare grabă
În dușmănie pe planeta întreagă.

Speranța există mereu,
Concepută de semenii mei,
Că vom fi demni de Dumnezeu
Și vom avea planeta plină de zei.

Vom întinde brațele de dragoste pline
Și vom cuprinde planeta în întregime,
Trimițind pe alte stele mesagerii
Ai păcii și ai iubirii.