cromatica unui soare pierdut se întinde anevoie
către nicăieri


cerul răsucește pe degete un fir de vânt pătat
stau nori violet suspendați între aripi de ploi
așteaptă dezlegarea la plângeri
dar cuibul e gol degeaba mai respiră pădurea
frunze încă tinere mor singure cine le îngroapă nu știu


drumul se oprește aici raiul e o stare
de spirit