Tu ai dreptate uneori, întocmai ca diavolul.
același lucru, și nu doar din prudență,
se poate spune despre mine.
înseamnă că ar trebui să ne ținem strâns
de un adevăr deja verificat. nu unul de altul,
asta am mai încercat și nu rămânem cu nimic...


tu știi vreun adevăr pe care să-l accepți?
ar fi un pas.
în acel mers nimic nu rămâne în urmă.
oricum, te doresc atât de mult,
de parcă s-ar întâmpla ca după tine să urmeze o altă femeie.



privind atent această lume și unele chipuri,
am hotărât odată, era o seară de iunie din anul 1992,
ca-n venele mele
să curgă-n loc de sânge libertate,
dreptate și gânduri despre moarte.


cu toate acestea, la întrebările al căror răspuns nu-l cunosc
am tendința de a răspunde
cu ceea ce aș dori eu însumi să fie,
ci nu am tendința să tac...