o casă roșie
chei negre
geamuri albe
ochi de veveriță

șoaptă de tei de salcie
cu miresme de roșu


o țară cu steag și hărți
piatră romană

tălpi nu se aud peste drum

jos
dinspre căile lumii
ochiul
se culcă pe piatra lucioasă de timp

o salamandră își numără unghiile
o respirație trece peste malurile fluviului

evantaiul nu se închide în mâna
doamnei pe vaporetta ce trece de la un mal la altul

guri ațoase fără de cuvinte la poalele cetății