Undeva…
Departe,
ÃŽntr-un loc ascuns,
Într-un loc tainic și de nepătruns,
E zidită,
Pentru a nu mai fi privită…
Inima mea!

Undeva…
Sus,
Pe cer către apus,
Printre nori și mii de stele
Mai ușoare, sau dimpotrivă mai grele,
Din când în când o gonesc,
Tot încercând să o opresc…
Steaua mea!

Undeva…
Jos,
Într-un loc întunecos,
După pământul afânat,
De mână lucrat,
ÃŽn solul clisos
Format dintr-un strat lutos,
Stă împietrită cu paie-mpletită.
Soarta mea!