Călătorind în noapte,
o umbră vei vedea,
umbra fantomei pe-ale cărei șoapte,
o muză ședea.

Oprindu-te o clipă,
mirat vei fi cum, în șoaptă, țipă,
în întunericul în care umbli,
ai muzei monocolori ochi sumbri.

Fixându-ți privirea
pe-al ei trup gingaș,
în tine-nvie iubirea
și-ncepi a o săruta pătimaș.

Atunci, un glas jupiterian tună,
un vânt puternic se pornește,
iar muza ta dispare în furtună
și tu o cauți, în lumină, nebunește.

Călătorind prin lumină,
zări-vei infinitul de fotoni strălucitori
transformându-se-n întunecată grindină,
ce umbrei dă culori.

Văzând o umbră,
luminată de o rază sumbră,
te-apropi de ea, încerci a o atinge
și-atunci pe mână vezi o lacrimă de sânge

Confuz, în brațe, umbra fantomatică, tu strângi,
iar ea dispare,
dar muza ta pierdut-apare
și tu plângi.

Călătorind în noapte,
cauți ale muzei șoapte;
călătorind prin lumină,
cauți umbra-n a soarelui vitrină…