tu desenezi un trandafir întins între fulgere
cu gesturi largi
ca și cum ai zbura

nu te cunosc vorbim despre iluzii
până când noaptea ne încetinește
sunetele
deasupra corpurilor

glasul tău cântă sub clarul întunericului
și un geamăt auriu
se desprinde
de patul în care
am înviat

da sunt excentric într-un oraș apus
cumpăr frunze
pe o alee întunecată
până când se va găsi cineva
să mă aresteze