În ceasul unei dimineți celeste
Duminică și feerie-n fire,
Răgaz spre Dumnezeu de o psaltire,
Ființa îmbrăcată-n pace-mi este.

Nu poate desluși nici o rostire
Această calmă vreme de poveste
Și raze mici duc prin pământuri veste
De-a soarelui spre ziuă lin rotire.

Eu, în odaia-mi, tot aștept o zână,
O Cosânzeană dulce de furat
Din țara ei, cu pixul într-o mână

Precum o spadă din argint curat.
Dar în iatacul ei o să rămână
Căci timpul de iubit s-a scuturat.