începe cum vin visele
ca mersul femeii musulmane privit în liniște
este o zi anonimă sau poate că nu
oamenii se uită la televizoare dintr-o
obișnuință calmă inofensivă
străzile au o liniște mohorâtă
serpentinele iarna la fel și
ea se îmbracă sau se dezbracă
cu mișcări de viperă
lăsată în praf
unde totul însetează eu sunt gata de mult
mă trântesc pe canapea și aștept iar
hainele ei miros plăcut
ca intrarea într-un restaurant din new york
niciodată nu am înțeles
unde vrea să ajungă
dar o las în fiecare zi să se îmbrace
sau să se dezbrace
și să mă întrebe cum e vremea afară
sau înăuntru
pentru că niciodată nu a trebuit
să ucid bărbatul care a dat jos voalul