o nu se poate așa
toate au sens inclusiv trecerea asta
prin pântecul otrăvit al ceasurilor
la care am renunța prea mulți dacă
nu ne-ar fi teamă de adresa necunoscută

așa se cade să murim de râs
sau sărutând chipul dorinței
în oglindă
până când buzele lipite ne-ar scoate
din locuințele ferecate cu o mie de griji
ajungem din weekend în weekend
la capăt sătui până-n gât

n-am schimbat nicio compoziție
din structura de piatră beton oțel sticlă
nici din concepții ceva
cum am trece pe lângă alt tren
în viteză
neobservând

și atunci rămâne intrarea în
marea dragoste de negare
nu
doar așa supraviețuirea
printre deșeuri filosofice religioase
fără să mai căutăm răspuns în zadar
în pușcăria asta de maximă securitate
cu istorii din spirit ecologic

unde se uită prea repede
sau nu se învață într-adevăr nimic