se petrec minute încleiate ca peștii asfixiați în mîl
lutul dintre litere și ruinele acoperite de iarbă
astupă amintirile despre eroi prunci nenăscuți și bunici
lespedea trîntită pe numele lor
se fărîmițează încet în întuneric
negrul e sfîșiat de rotocoalele mirosului de tămîie
pîrîie încet ramurile fumegînde
am făcut rug din toate coroanele funerare de anul trecut
nările resping duhoarea adîncă a șirului de gropi înecate
și privesc cum
trec printre curțile inundate
șuvoaiele de umbre familiare
nu le stropește nimeni cu lacrimi de agheasmă
le întind doar cîte o felie de pîine
sau o sorbitură scurtă de vin oțetit
fiecare cu tabieturile sale
umbra cu buzele sărate
ar face un semn din mînă
dar o dor gîndurile fără oase
nimic între zid și secera argintie
nu se țese în contur
și se scurge încet ca ploaia deasă
în umbra caldă a casei