plopii de langă bloc
gazde croncanilor negri
printre frunzele ruginii
vrăbiuțe mănâncă firmituri de pâine
aruncate pe geam de vecina de la doi

trag obloanele
pereții mai reci, mai mici, colțurile camerei
mai întunecate
pe noptieră pâlpie slab o lampă cu petrol

chipul bunicii
fața ei brăzdată de timp mâinile aspre cu mângâieri calde
îmi veghează somnul
cioburi de cer lipite cu aracet

dimineața mă spăl pe față cu săpun și apă rece
las visele pe noptieră