Punctul de la sfârșitul propoziției
s-a pus...
Cad secerați oameni de taria lui
masurată în izvoare curgătoare.
Se stinge lumina unde e lumină,
camera e moartă deja.
Doi plipi și-o lumânare
îsi fac groapa,
punct.
Ochii îs roșii ca iadul,
tiparul e smult de păr
pe obraz sunt siruri uscate
pete cu punct.
Imaginea se răstoarnă încet,
cerul cade,si cade ,trist
plângându-și urma
în mii de puncte
și ele plânse pe rug...
Inima Tartorului e divină
acum în ceasul ăsta
ca vorbele de duh lăsate
cu punct între ele,
punct.
In cele din urma...