fereastra era deschisă
de afară intra mirosul acela de parcă
tot pământul ar fi ars

luna mai avea puțin și se transforma în soare

în chiuvetă sclipeau niște tacâmuri
ca ochii unor înecați

stăteam pe scaune
două sălcii aplecate spre gresie

neonul se zbătea ca o pleoapă