Copilăria în care supraviețuiesc îmi dă o stare de lentoare
Maturitatea după care tânjesc pare încântatoare
Dar tristețea cu care o tratez e înspăimântătoare
Iar viața ce-o trăiesc îmbracă haine tot mai îngrozitoare

Nuanțele tot mai închise
Par ferestrele deschise
Spre idei fixiste,mult prea concise...

Oferă o stare de candoare
Acestei lumi cutremurătoare
Unde indiferența nu ma mai doare
Astept ziua in care soarele răsare.