dacă pleci, nu te mai întoarce.
lasă-mi doar umbra, pe pereții goi,
și zațul de la ultima cafea,
în care vrăjitoarele ghicesc destine.
Nu lua nimic, inima ți-o dau benevol,
pentru că nu poți să faci din ea
nici măcar un transplant de iubire.

încet,
voi număra cuvintele pe care ni le-am spus,
atât de vechi sau de noi,
îmi va răsuna în urechi liniștea.

te voi ierta, când praful va acoperi amintirile
și ne vom reîntâlni la inversarea polilor,
dar nu voi mai fi eu
iar tu vei fi altcineva,
vom fi doi străini, care împart aceeași inimă.