în pasajul de la universitate
am trecut pe lângă o fată care stătea cu spatele la mine
și am vrut să îi sărut ceafa
în care parcă îi strălucea un luceafăr printre zulufi

într-un fel chiar i-am sărutat-o
se spune că doar gândind un lucru
e ca și când îl faci cu adevărat

aș fi dat toate poemele mele
să-mi fi zis când am trecut pe lângă ea
cine te crezi de nu îmi săruți luceafărul
ca toți ceilalți
eu de ce crezi că sunt pusă aici
să se supere ca o iubită
și din orice unghi m-aș fi uitat la ea
să i se vadă și ceafa

scara rulantă m-a dus
mai jos decât peronul
direct în camera mea împăturită plic

în această ordine de idei aș vrea să
îi spun lui dumnezeu privindu-l în ochi
/mâine iar mă trezesc greu dimineață/

oricum
să se ierte singur pentru cât de scurtă
ne este viața