Privirea

Trecând pe lângă casa ta
Te văd mereu privind la geam
Mă chinui să-ți ochesc privirea
O zi întreagă în gând te am

Te simt asemeni unei stele
Ce luminează viața mea
Ce e atât de-ntunecată
De-atâtea amaruri, atâtea rele

Și-n fiecare dimineață
Trecând, mă uit la geamul tău
Azi nu-ți văzut-am a ta față
Amar mi-e acum sufletul meu.