se vor rupe până mâine spice toate la un loc să cuprindă pâinea crucii până dincolo de foc se vor curăța de zăpada tălpilor toată prinsă urma asta plânsă nunta mâinilor

vor lătra ca niște câini soarelui din lanț să rupă vor mușca din șanțul vorbei din rugina de cuvânt vor muri ca niște vii toamna verii pe pământ

iar din spicul lumii mute ce a creștina vederea numai turma din pădurea a tăia din crengi securea ori că poate-a-ngropa numele din dumneata ori din poarta veche ori din cheia stând de veghe

Ți-o veni Domnul la poartă alta dincolo de soartă ți-o fi lacrima cândva dincolo de dumneata ori veninul slugilor săturând dând de pomană la hotarul cucilor

Să aștepți în tinda stelei ce mai luminează drumul ori să taci pe dinafară când înalță ceara fumul unei lumânări poate singura rămasă ca un semn pus între mine și păcatul rupt din ieri