zefirul nopții despletește iele
torcând aramă-n pletele cărunte
de iederi spini au încrustați în piele
și-nveșmântate-n iederi vor să-nfrunte
cohortele de vrăbii rătăcite
prin lăstărișul poalelor de munte
pe margini de poiene potopite
cu-nveninări și cu blesteme crunte
vor ciripitul zilei să-l stârpească
muțenia să acopere pădurea
să nu mai calce stirpea omenească
prin codrul lor cu barda și securea

și veșnicia să-mpietrească totul
doar ele-n veci să-și împlinească jocul