Se întâmpă lucruri-nelucruri,
impulsuri absurde,
roata de foc cade pe verdele copt dintre
viață și moarte.

Se răsucesc drumurile pe urmele vântului
pașii se duc fără tine în dezordine,
în lume se împrăștie ambiguitatea,
nimic nu e sigur din ce folosești și respiri.

Modul de a căuta adevărul în informații
și simpla încredere în soluții nesigure
se răzbună.
Lumea se grăbește,
numai tu te resemnezi în piatră
cauți resorturi interioare,
gândești viața ca pe un copac aruncat în foc
din care curge cenușa.

Îți aduci inima și sufletul acasă
repere de încredere,
la care poți să te adresezi fără cuvinte.
Te vor însoți cu timpul la hotar
când durerea cărnii se desprinde
și sufli prin oase aerul,
menții ceasurile cu bătăi în tâmple
clopote pe palmele ude
din care fuge sunetul printre degete.

Încet se deteriorează starea de echilibru
nu mai poți urca nici coborî scara
aluneci de-a dreptul în pământ

și asta se întâmplă o singură dată.