Pentru că nu pot să fiu ca tine, nu e complicat și totuși aș putea să greșesc, pentru că e simplu să cumpăr cărți, dar uneori ezit și nimic nu mă sperie mai tare decât ceea ce mi se permite să am în fiecare zi [egal] toate lucrurile pentru care trebuie să exist și să încep din mâini, vise, cuvintele de iubire pe care nu le-am spus niciodată, pentru că !mama, [aici e un gest], iar am uitat să te sun și nu ar trebui să rămână așa.

nu mi-ai spus ce e o ieșire, iar eu am zâmbit. credeam că dacă stau afară până târziu, o să am tot, inclusiv pe Camelia în timp ce frate-su băga mingea în poartă[tot un gest], chiar nu e prea complicat și !mama, cel mai rău și mai rău mă sperie gândul că într-o zi nu o să mă mai suni, pentru că nimeni nu știe cum e să te îneci cu o fondată în față la frizerie și să simți tot ce ai în inimă.

pe bune !mama, eu fac mereu același gest
și nu e tot…