Eram o carte proaspăt tipărită
Manual alternativ acreditat
Și de-abia așteptam să fiu citită
De către vreun elev interesat
În primul an m-au dat unui băiat
Adolescent cu părul încâlcit
Ce nu prea avea chef de învățat
Când îmi privea coperta plictisit
Nu m-a deschis „amicul” niciodată
Probabil nu-l interesam deloc
Și-n anul următor m-a luat o fată
Care stătea la un parter de bloc
Era cochetă fata , n-am ce zice ,
Prea grijulie cu aspectul său
Că nu-i rămânea timp să mi-l dedice
Și să citească conținutul meu
Așa „noroc” mai rar pentru o carte
Atâta timp să nu fii răsfoită !
Însă de-abia de-atunci am avut parte
De-o existență foarte chinuită
Am nimerit apoi la un țâfnos
Elev recalcitrant , cu năbădăi
Ce m-arunca , înfuriat , pe jos
Sau mă trântea în cap la derbedei
Când l-apuca damblaua și mai tare
Se „domolea” rupându-mi câte-o filă
Și-am ajuns ca să am o-nfățișare
De ferfeniță ce să-i plângi de milă
Să-mi fie și mai lungă agonia
În anul ce-a urmat m-am pricopsit
Cu unul care nu mi-a rupt hârtia
Dar care-avea talent la mâzgălit
Cu „hieroglife” care mai de care
Sunt ca cea mai autentică brezaie ,
Hârțoagă care n-are căutare
Nici pentru cei ce scormonesc gunoaie