Cu Flacăra ne-ai învățat, poete
Să ardem chiar și unde este gheață
Să smulgem roua plînsă-n dimineață,
Să nu purtăm în for ascuns regrete.

Plecat-au stoluri albe de egrete
Tu le-ai urmat, chiar renunțînd la Viață
Apoi oprit-ai zborul. Era ceață
Și un luntraș te tot chema cu sete.

Uitînd făptura ta să mai respire
Ai pus pe tricolorul nostru doliu
Căci Moartea te-a curtat, vrîndu-te mire

Și te-ai lăsat purtat de-al ei orgoliu.
Eu stau, citind din cartea-ți cu uimire
Și afundat cuminte în fotoliu.