Mă ascund în amintiri,
În tăcere de mormînt
Și adun smaraldul mării
Pe o frunză lăcrimînd...


Din adîncuri fără teamă
Pescuiesc nisipul alb
Și nu-l cern de fire negre,
Negrul lor, este mai alb
decît proaspăta șoptire
din a valului de stînci tulbure lovire...


Mă ascund în melci și maci,
Într-un verde de pe șes
Și din firele de iarbă
Eu smaralde albe țes...


Și plec fruntea către ape,
Către lutul lipicios,
iar din mîluri scufundate
sufletului casă cos...