M-au îndepărtat rudele toate...
Căci cu mine nu se poate!
Folosesc al cuvintelor duel,
Dar eu sunt eu, cum să gândim la fel?

ÃŽntotdeauna m-au privit de sus,
În fața lor, multe n-aveam de spus!
Degeaba încerc să le fac bine...
Ei nu sunt. Doar Divinul e cu mine!

În viață nu putem să fim la fel,
Iar timpul trece, trece ușurel
Și din colbul zilelor pierdute,
Mă înalț ca unii să m-asculte!

Și nu pretind ca aprobat să fiu,
E o minune că trăiesc, o știu!
Un singur om de are dulceață,
Sigur nu trăiesc degeaba-n viață!