Dorra-mi bate genunchiul cu lăbuța sănătoasă.
O mângâi pe semnul alb de licornă.

Eu zic. Tu cânți. Lumea trece pe lângă noi, grăbită.
Eu cânt. Tu taci. Semnele erau, de acum, cele mai bune.
De jur împrejurul mesei, scaunele-și așteptau oamenii.
Pe scaunul meu se așezaseră-n piramidă noduri-pește.
Doamne ferește! ai spus tu, atunci.


Cu o zi înainte de-a pleca, se zice că ar fi lăsat scris:
“Clădește-ți viitorul pe trei sfinte
Pe muncă, educație și credință.”
În calendarul acesta, din veac nou,
Îmi potrivesc luminile privirii pe tainele firii
Cerând rotundului să țină toate într-un singur ou.


Neodihnită-i cântarea ce-i urmează-n trezvie.
Cărarea ține numai și numai prin vie.
Să fie! Să fie! Să fie!



Pe linia dintre haos și ordine
Mi-a făcut bătrânul nodurile lui marinărești
Din fire de in, cânepă, funigei
Și stări sufletești.


Dorra-mi bate genunchiul cu lăbuța sănătoasă.
O mângâi pe semnul alb de licornă.







Constanța, 14 noiembrie, 2010