între pereți lichizi,
cu pești-cărămidă
și scoici de mătase,
numărăm
de ceva vreme
nopți fără vină.

copiii lor
cred că am trăit mult,
ai noștri…
nu.

la urma urmei,
ce le pasă,
fiecare își trage
brazda!

bicicleta albastră,
cu abțibilduri decolorate
ne așteaptă
încă.

anotimpurile se grăbesc,
iar noi
nu ne putem
hotărî…









luni, 22 noiembrie 2010