mă tropăie între copite soarta
cal otrăvit de nu știu cine
de Cel ce îmi închide zilnic poarta
atunci când tu mă izgonești din tine

nu știu în șa să stau cuminte
nu vreau să călăresc precum un mort
înveninatul armăsar n-ascultă de cuvinte
iar tu m-alungi și-atunci îl călăresc cum pot

nu știu mai nimic despre femei
doar le iubesc lăuntrul benefic absolut
m-aruncă soarta din șa fără temei
ținând morțiș ca să mă duc...

voi trece vama dincolo cât mai curând
și poate nu voi avea bănuți de plată
dar vreau să nu-mi pierd rând
căci nu se știe niciodată...