Cum as putea sa-ti multumesc,daca de-o vreme este toamna,
Ce se intampla prin paduri, daca sub frunze sunt alei?
Eu scriu aceste versuri simple, dar te iubesc pe tine doamna
Fara sa-ti cer nimic in schimb, fara sa stiu cat ma mai vrei.

Mi-e sufletu-mpacat de ploaie si parul despletit de vant,
Intr-un amurg m-ascund de viata, furandu-i clipe din trecut,
Invat mereu sa fiu cu tine, invat sa stiu daca mai sunt,
Acelasi calator plecat, spre alt destin necunoscut.

Sunt zile tot mai reci in toamna, cuvintele mai grele-mi par,
Se schimba lacrimi intre ele, cand pleoapele tresar in vis,
Cum as putea sa-ti multumesc, cum as putea sa-ti dau in dar,
O luna care printre nori, lucirea razelor si-a-nchis.

Poate va trebui s-astept, ninsori ce vor cadea-n curand,
Si in vesmant imaculat, sa-mbrac iubirea care ne-a unit,
Sa vina iarna peste toamna, schimbandu-si ordinea pe rand,
Noi sa ramanem visatorii, ce-n alte vieti ne-am regasit.