La televizor date meteo, rezultate electorale,
fiul meu urlă să-i încălzesc laptele
și marmura din ochii mei strălucește.

Îmi scot banderola, ochelarii,
prind pe fața lui un fascicul de fire solare,
aș orbi de dragoste, aș poetiza un infern.

Mă gândesc tot timpul că mi-e frică de ea,
am spus asta și unui psiholog
care a deraiat odată cu mine
și m-a îndemnat să-mi iau detector de proximitate.

Răsăritul de soare se amestecă cu ninsoarea,
uite,
intră prin gaura cheii o dimineață ipohondră,
dragul meu copil,
tristețea mea de astăzi
e doar o imagine răsturnată.

Va veni și ziua în care am să spun că am trăit
numai pentru tine,
pentru tine aș vrea un destin fără umbre.

Va veni și ziua în care am să spun că am trăit
fără erori de interpretare,
doar câteva injecții botox.

Obiectele zboară prin casă, ni se lipesc de corp
ca meduzele,
e lipicioasă, e pofticioasă,
îmi vine să strig
mușcă-mă,
ademenește-mă,
reacția mea la moarte e aproape un libido.






(DRAMATURGIA LUCIOASELOR FUNII, ed. Vinea, București, 2014)