Am undeva un petic de cer albastru.
Am auzit că tu ai undeva un astru,
mai am moștenire și o oază verde
unde noi doi, cu totul ne-am pierde.

Vino iubire, să facem valuri
cu dragostea noastră în lanuri,
să scuturăm florile peste trup
și lasă-mă peste tot să te pup.

Iubirea mea, cu tine vreau să mă petrec
cu tine, pe mine mă întrec
tu ești atât de caldă și de voluptoasă
prințesa mea, lângă tine și mâine mă lasă.

Bună dimineața, am pentru tine un petic de cer.
Astăzi, o minunăție vreau să-ți ofer,
și-o viață de vis, de nedescris,
dar vreau ca asta să-mi fie permis.

Am să-ți dăruiesc un izvor,
ca să-ți șoptească vorbe de amor,
ca să mângâie pielea ta moale
ce a bronzat-o soarele cu-atingerile sale.

Bună dimineața, ai rouă pe față...
...și nu mai ai aceiași poftă de viață.
Să-țeleg că vrei să pleci.
Pentru asta sunt privirile mute și reci.

Da! Doar trei zile ține o minune.
Mi-e sufletul aruncat în genune.
Începusem să cred că va merge,
am lacrimi... și nimeni nu mi le șterge.