rătăcesc în prelungi dimineți
cu sufletul dilatat, anevoie
ridicându-mi privirea

ochii mei, boabe de rouă-nghețate,
pe pragul dintre suflete, buchisind
cântece de curând interzise

rând pe rând, visele mi se refuză,
late și lungi giulgiuri pustii,
delirând pe sub coviltire

se aude doar respirația învingătoare
a întâiului meu născut,
tulburând
stalactitele de liniște ale dimineții