Amurg pe cai cu seri de fum, subțire
Cu galben de câmpie descântată
Prin care știi c-ai mai trecut odată
Și o desprinzi acum din amintire

Halucinează bălți de nuferi albi
Din care ursitoare ies bizare
Ni s-au închis ieșirile la mare
Zăpezile cad roată peste Alpi;

Se cerne seara pe lambriuri joase
O dublă confruntare ne pândește
Din menghina ursitei ca un clește
Suav teroarea ne-a pătruns în oase

O sevă dulce timpuriu se lasă
Pe ochii adormiți pe jumătate
Se-aude vag un clopot care bate
Și cad vrăjiți în somnul de melasă.