nu o să mai vin când pustiul ți se întinde sub piele / amar
când sub limbă îți amăgești simțurile cu bomboane fără zahăr
ori când oamenii nu-ți mai ajung

dependența asta nu aduce nimic bun
credeam cândva ca e un semn o pasăre un țărm
un loc de joacă secret în care pot să umblu nestingherit
dar sub oameni se ascund alți oameni și-n tine mai trăiesc câțiva
pe care nu-i iubesc. nu pot nici eu iubi chiar toate formele...

vezi tu, credeam multe /
apoi au început să se strânga toate
semnul în punct pasărea sub aripi țărmul între ape
eu din tine.

nu o să mai vin.