nu vei mai găsi nici un punct
se poate începe de unde vrei
nu există vreun capăt
aici în viață
unde se spulberă totul

ți-aș fi spus mai rămâi
întârziasem într-o altă primăvară
ceva se pierduse
poate anii pe care n-am știut
decât să-i petrec înspre moarte

apelul a fost respins din greșeală
ți-era dor de vocea mea graseiată
care narcis nu-și iubește risipirea
în singurătatea oglinzii
acolo unde pesimismul meu )nu(
se lovește puternic de optimismul tău (da)

de unde să încep
m-aș opri într-o margine
până trece năzbâtia asta de viață
încălecată pe caii verzi din pajiștea visului
(de-aceea pereții se plâng de singurătate)
nici aici nu vei mai găsi nici un punct