Te iubesc! Și-s plin de gânduri că tu, dragă, îmi poți fi
Soarta ce în astă lume îndragind mă va iubi,
Și-ntr-ast furnicar al vieții să găsim noi al său loc,
Printre adevăr, minciună, printre patimă și foc.

Printre Feți-Frumoși pe Vinteși și Ilene Cosânzene,
Ce-ar roti în jurul nostru, ispitindu-ne-n izmene,
Printre cei ce ne vor răul, printre cei ce ne vor bine.
Să găsim noi fericirea printre lacrimi și suspine.

Și tot timpul în iubire, iarna printre fulgi de-omăt
Să te văd frumoasă fire, printre pomii de pomăt,
S-aruncăm privirea noastră peste ninsele câmpii,
Să-ți sărut buzele calde printre-a iernii viscolii.

Primăvara când ne-a vine coborând peste meleaguri,
Ne va da impuls iubirii, sufletelor plini de faguri,
Și vom auzi noi iară vocile plantelor june,
Viu în mine, viu în tine primăvara să răsune.

Vara când pribeagul soare cu-a lui raze va-ncălzi,
Eu voi sta sub nucul verde si la tine voi gândi,
Și când seara se ivește prima stea pe negru cer
Ești grăbită către mine printre farmec și mister.

Toamna când or cade frunze așternând singurătatea,
Florile să-și ducă-n ceruri tainele lor parfumate,
Eu din galbenele frunze o să-ți fac cununi de aur
Și punând pe capul tău: ,,Ești al inimii tezaur”….

Te iubesc! Și-s plin de gânduri că tu, dragă, îmi poți fi
Soarta ce în astă lume îndragind mă va iubi.
Însa, de-i așa, iubire, vom trăi și vom vedea,-
De ajungem noi acolo când iubind vei spune: Da!