Mă cheamă în dorință trupul iară
rostogolind în mine-o seară
o scurtă noapte trecere fugară
aceeași tu și-același eu o clipă rară.

Mângâierea să-mi fie așternut iară
deja mi-e dor de vorbe și de-aseară
ce pot să fac când gându-mi zboară
spre timpul ce-a trecut dorință rară.

Mai departe prin tine trăiesc iară
bucuria izbânzii ce sufletul visară
iubindu-ne fără ca vrerea s-o ceară
până la-mplinire viața-n armonie rară.

Mă privesc în ochii tăi verzi iară
cânt din inimă fără măsură ce e doară
puritate legând iubirea cu o brățară
din doi alți doi fericirea-i o floare rară.