Tu, Doamne, vezi în mine
Grădina Poeziei,
Vezi rădăcina vieții în brazda mea uscată
Și apele ce-o scaldă
Și trilul ciocârliei...
Și-mi spui -
De nu mi-ai spune, cum aș afla vreodată?

Cu ochii Tăi, în lacrimi,
Tu, Doamne,-mi plângi păcatul
Și-mi lași doar sfâșierea de-a ști
Ce mult l-ai plâns...
Aproape dă în floare
O cruce,
Lângă patul
Acelui ce visează... și nu-i e de ajuns!

Tu, Doamne,-adânc, în mine, privești,
Tăind fereastră,
Și-o ștergi cu alb din pana
Tăcutului meu înger,
Să-mi fie nesfârșită întinderea albastră,
Să-mi fie zare
Rana...

În care cânt și sânger...