Din simfonia creației,
pe brațele vântului,
cade un sunet ce sparge ceața densă,
de deasupra pământului.

Străbătând spații,
prin zăgazurile din răsărituri,
vrând să rupă lanțurile neputinții,
însuflețindu-le uscatele câmpuri.

Părtaș... un mărturisitor,
ce cu pași exigenți,
prin sudoarea frunții,
și-a dus misiunea
până la capăt
chiar cu riscul vieții.

Cu mult efort de memorie,
a iubit, când a fost umilit, a iertat
numai să împlinească destinul
ce i s-a încredințat.
Voind, să deschidă o lume nouă.
Dar, nimic din mentalitatea
celor ignoranți,
nu a mai putut fi schimbat.

Și oamenii din spațiul durerii
ca și Marii Filosofi ai omenirii,
nereușind să încorporeze
obiectivarea subiectului,
rămân pierduți în valurile gândirii.

De acum, totul e pierdut...
privilegiați de soartă,
Mesajul privit cu suspiciune...
l-au respins, crezând,
că nimic nu au de făcut.

Cad și mai mult în cețuri adânci.
Cu sufletul legat de această viață,
Chemarea Divină, a Domnului Iisus,
ce le-a fost adresată, pare neînțeleasă...
Facă-se voia Celui de Sus!

E. B.