Azi apusul e de ceră,
Iar când începe mândra noapte,
Vântul urlă ca o fiară,
Șoptind de iubire șoapte.

Azi apusul e de ceară,
Bolta cerului se-ntuncecă,
Doar lumina dintr-o gară,
In camera mea alunecă.

Azi apusul e de ceară,
Iar pe cer stele apar,
Se face din nou seară,
Și sufletul mi-e amar.

Azi apusul e de ceară,
Și mă uit la mandrul soare,
Cum se stinge a focului pară,
Cum se stinge, și cum moare.

Azi apusul e de ceară,
Și mă simnt pusti și trist,
Iar a soarelui flacără,
Poate că s-a plictisit.

Azi apusul e de ceară,
Și s-a stins pentru eternitate,
Ne vom intâlnii în gară,
Șoptind de iubire șoapte.