In mintea mea totul e aiurea
si ciudat si frant, parca si stramb.
Si cand visez parca totul e negru,
sau alb, sau gri cu reflexii de plumb.
Cand inteleg
dar refuz, sau accept
fara sa stiu. E ca un joc ciudat
barbar si incorect.
Totu-i amestec si nimic concret.
Planuri si ganduri si unele dorinte
si vise ciudate cu zeci de fiinte.
Habar nu mai am ce mai este corect.
E ciudat cum totusi reusesc sa pastrez
amintiri din cele mai vechi.
Si unele triste sau frumoase, sau reci
Si altele-ngropate in adancuri pe veci.