corpul delict

Fiecare om din lume,
Își iubește corpul său.
Corpul fizic,cel din carne,
Conceput de Dumnezeu.
După timpuri,după toane,
Fel de fel, de-nfățișări.
Biologic,animalic,
Mamifer după purtări.

Notă mică la purtare,
Pe pământ a dobândit.
Omul drept,ființa care,
Dumnezeu a-ngăduit,
Ca să fie!Să existe,
Și să stăpânească-n veci,
Tot ce mișcă și respiră,
Fie calde, fie reci.

Dar să fi stăpân,e simplu.
Ca să vii și să,...indici,
Cu metode de tot felul,
Să forțezi și să obligi.
Ori să fii stăpân pe toate,
Nu înseamn-a stăpânii !
Iar voința-nfrântă-n lupte,
Nu înseamn-a izbândii !
Poți să fii stăpân la toate,
Dar să nu l-e stăpânești.
Însuși corpul, cel din carne,
Nu poți să ți-l potolești.
Are pofte și dorințe,
Și dureri, de neoprit.
Doar cu minte și credință,
Controlezi neângrădit.

Cel ce poate,cel ce știe,
Disciplina-n corpul său,
Este cel puternic,...Omul!
Cel Ales,...de Dumnezeu.
Corpul,carnea,animalul,
Cel de minte controlat,
N-are sete de putere,
Pofte de stăpân castrat.

Omul bun,n-are nevoie,
Trebuință de mai mult.
Iar ajunge numai corpul,
Cu putință ,...de crezut.
Ca să-nvețe, să-l cunoască
Și să potolească-n el,
Pofta cea de stăpânire,
De obiecte,fel de fel.


De ființe,doar cu carne,
Fără minte-n trupul lor,
Cantități de creier,moarte,
De tranșat la abator.
De avere,...de palate,
De putere de,... carton.
De știința pentru, frică,
Cea de semănat în ,...Om.