e bine când strângi totul cu grijă și lași să se risipească
în jurul tău numai fire de destin
sau când adormi ghem pe partea dreaptă și în spatele tău
ceva nedefinit se pliază după coloana vertebrală
se încolăcește
de parcă ai fi tu înainte de trezire

spre dimineață își închide visul în visul tău, iar când
firul lui, desprins prea devreme, se încolăcește
în jurul gâtului tău, încă adormită, simți cum te scufunzi
tot mai adânc într-o apă prea plină de nuferi

te aștepți să atingi mâlul, să te absoarbă cu totul
te lași dusă de vis mai departe, dar un alt fir
din destinul celuilalt ți se așază, cum ții tu ochii
strânși, pâlpâind pe sub pleoape, ca o spaimă

din apă țâșnesc păsări și nu mai vezi dacă
înainte de a te prinde mâlurile îți vei lua și tu zborul
sau celălalt, deja prea înspăimântat, își ia viața
înainte de moartea ta