Mister Nocturn

[ 25.08.1982 ]

Priveam spre cer , când văd deodată
Cum pe raza-i de zefir ,
Frumoasă stea schimbată-n fată
Coboară-n voal de trandafir .

O , sanctuar al deșartei iubiri ,
Spune-mi de coborât-ai pentru mine
Tu stea cu apus de nemuriri ,
Să mă-nalț și sus să mor cu tine .

Dar tace , și din ochi o lacrimă
Venită parcă dintr-un infinit ,
E mai presus de toate , o patimă
Ce prevestește-al dragostei sfârșit .

Și sărutând-o , să-mi vorbească-ar vrea ,
Dar buzele-i rămân de ghiață
Căci încercând să plece , lângă mine-ar sta ,
De-aș fi luceafărul de dimineață .