dezpodobire

Dezpodobește mamă bradul
Că, sărbătorile-au trecut
Să avansăm din nou, cu capul
prin timp,către necunoscut.

Vine mai rău,sau vine bine?
Vremuri mai bune, de-am avut,
Ne vor rămâne-n amintire,
Dar pomenite la trecut.

De bucurie sau tristețe
De dor ,din suflet infinit
Din viitor,trecut rămâne
Trăind momentul depășit

Care durează doar o clipă
O fericire de moment
Ce ,precum pomul cel de iarnă
L-am transformat în monument

Într-un simbol de sărbătoare
Care ajunge la gunoi
După ce a marcat momentul,
Precum eroii,din război.


Care și-au dat viața pentru țară,
Iar numele-i pe piatră,scris
Însă durerea și-ntristarea
Au dus-o mai departe-n vis.

Le-a rămas la cei dragi,un suflet
Care trăia,nemângâiat,
La fel ca pomul, cel de iarnă,
Când se trezește,despuiat.

Fără podoabe și beteală
Doar când ajunge la gunoi,
El e ,eroul din colinde
Ce se jertfește,pentru noi.