Pe atunci
Buna isi framinta sufletul in paine
miscand usor din buze.
Rideam si cautam in iarba gaze
alergam descult dupa fluturi,
in ochi purtam nemurirea.
Pe atunci
nu erau naluci in umbrele amurgului
si de bratul intins al nucului
Bunul imi agatase leagan...
Toate fructele erau parfumate
si basmele adevarate nu se sfarseau...
Dintre dealuri coborau arome de struguri;
intre vii cimitirul era gol.
Pe atunci
si tata radea tinind-o pe mama de mana...