Metamorfoza


Cand dorurile mor in margine de timp
Nu e vreme sa stau, nu e timp de colind
Ca o zbatere de aripi amintirea-n minte-mi bate
Te caut pretutindeni, unde esti?... se face noapte.

Cu a mea mana-n valuri tulbur, sarea lacrimei pierdute
Si din ea sculptez canaluri catre lumi nemaivazute
Pe barci in care vantul sufla numai despartire
Te fac sa-mi vii aievea, te strig din larg: iubire!

Pleaoapa ta sa fie calda albie de luna plina
Unde marea nu mai moare, unde moartea e lumina
Prin sahare pustiite fara vant, fara caldura
Eu sa te transform in Soare, fiindu-ti zana ta cea buna.

Cu a muntilor pecete fa din inaltimi planoare
Sa patrunda prin ferestre numai raza ta de soare
Iar din crestele plesuve cu a pasilor ninsoare
Fa iubirea fara lege, si preschimba-ma in floare.

Rasari-voi langa tine, langa raza ta cea blanda
Cu-a pamantului aroma, sa cresc dreapta chiar din stanca
Si din cand in cand in zboruri, sa-mi duc gandul catre tine
In petale de culoare, sa iti scriu pe cer IUBIRE.


17 Ianuarie 2011 h: 17.42
Utrecht