Mi se părea
că oamenii
se trezesc la un moment dat că există
când se îmbracă carnea cu scheletul lumii
ca în pictură
o stare iubitoare de tăcere
mi se părea că din Cuvânt se poate naște
sensul
totuși
alunecam încet
prin nisipurile simfoniei
transpirându-și apa inimii

Cuvântul se dilata
nu era nici o umbră în el
mă doream să modelez clipele
în palma lutului
doream să mă nasc de sus
ca o poveste în mintea unui copil
și...
să nu mai pun salariul în pungi sparte

mi se părea că îmbătrânesc de singurătate
că mănânc și tot nu mă satur
eram luminișul clocotind al unei lumini
un pahar cu ecouri de cântece
bătrânul glas cu sunete de albastre alei
mă ascund în măslinii rugii
visând drumul până departe
pe calea ferată a luminii ofilite
ar fi important
să culeg mirarea din duhul tău
misterul din lumina ta
transcendentul din ceea ce ești

Doamne, mă înscriu în palma Ta
sunt o taină
an-alfabet