greșelile ne vânează în repetate rânduri,
deciziile luate în pripă fac să curgă șiruri
de întâmplări ciudate, presărate cu eșecuri
altfel nu aș fi avut cum să învățat cum e să te bucuri
de imperfecțiunea perfectă...
nu, nu e o realitate infectă.
știu că am dreptul la o a doua șansă
mă ridic, mă scutur, trec în următoarea transă
învăluită de speranță
deschid o nouă ușă, folosindu-mă de clanță
ceasul ticăie spumos
teancul de documente pe birou e stufos
și ce e mai haios
lumea aici e cu susul în jos
imaginile pixelate
sunt vărsate într-o veche carte
trista ironie aici ne desparte
lesne de înțeles, lenea o străbate
și cu plictiseala dezbate
un amalgam de legi răsuflate
cu moralitatea certate.

prin păr mâna trece
și tot ce e rău mă lasă rece.